În funcție de organizație și de cadru, poate include vânătoarea de amenințări, înșelăciunea, momelile, reconfigurarea dinamică, blocarea sau izolarea automată, angajarea adversarului și perturbarea coordonată, efectuate în limitele unei autorități tehnice și legale explicite.
Pentru că termenul nu are o singură limită universală, fiecare plan de apărare activă trebuie să definească ce acțiuni include, unde pot avea loc, cine le autorizează și cum vor fi controlate siguranța, dovezile, confidențialitatea, escaladarea și efectele neintenționate.
Puncte esențiale
Obiectiv defensivPrecizați dacă acțiunea trebuie să detecteze intruziunea, să refuze accesul, să încetinească mișcarea, să protejeze un activ, să adune dovezi, să restabilească controlul sau să impună un cost în mediul apărat.
Constrângeri de execuțieDefiniți sistemele deținute sau autorizate, tehnicile permise, aprobările, supravegherea umană, condițiile de oprire, tratarea dovezilor, comunicările și coordonarea cu furnizorii sau autoritățile.
Măsurarea efectuluiMonitorizați comportamentul adversarului și al sistemului, validați că acțiunea și-a atins obiectivul, verificați prejudiciul operațional sau evitarea și introduceți observațiile fiabile în deciziile de răspuns și de arhitectură.
Limitare importantăApărarea activă nu este o permisiune generală de a „hackeri înapoi”. Accesarea, deteriorarea sau perturbarea sistemelor din afara autorității stabilite poate prejudicia victime sau infrastructuri, poate distruge dovezi, poate escalada conflictul și poate încălca legea; revizuirea juridică calificată este esențială.