În loc să trateze o autentificare reușită ca suficientă pentru fiecare cerere, politica poate lua în calcul identitatea, puterea autentificării, starea dispozitivului, sensibilitatea resursei, acțiunea solicitată, contextul de rețea, timpul, comportamentul și informațiile curente despre amenințări.
Evaluarea poate avea loc la autentificare, când este solicitată o acțiune sensibilă și în timpul unei sesiuni active. O decizie poate cere autentificare mai puternică, limita funcțiile disponibile, scurta o sesiune, plasa utilizatorul într-un mediu restricționat sau revoca accesul. Semnalele și răspunsurile exacte depind de modelul de risc al organizației, nu de o setare universală de produs.
Puncte esențiale
Semnale obișnuiteIdentitatea utilizatorului și sarcinii, sănătatea dispozitivului, puterea credențialei sau autentificatorului, locația, comportamentul, clasificarea resursei și indicatorii de amenințare.
Răspunsuri posibilePermiteți, refuzați, cereți autentificare step-up, restricționați capabilitățile, cereți un dispozitiv gestionat sau re-evaluați și terminați o sesiune.
Operare fiabilăTestați politicile față de fluxuri de lucru reale, protejați accesul de urgență, jurnalizați deciziile, monitorizați calitatea semnalelor și proiectați pentru eșecurile furnizorului de identitate sau ale rețelei.
Limitare importantăSemnalele contextuale pot fi depășite, falsificate sau pur și simplu greșite. Politicile prea largi pot bloca utilizatori legitimi, în timp ce excepțiile permisive pot deveni ocoliri durabile.