Ambele categorii sunt, în general, supuse măsurilor de gestionare a riscurilor de securitate cibernetică din articolul 21 și cerințelor de raportare a incidentelor semnificative din articolul 23. O excepție se aplică acolo unde un act juridic al Uniunii specific sectorial, cel puțin echivalent, înlocuiește dispozițiile NIS2 relevante în temeiul articolului 4, așa cum face DORA pentru entitățile financiare acoperite. Distincția dintre esențial și important afectează în primul rând modul în care autoritățile supraveghează și aplică obligațiile; nu este o diviziune între organizații care trebuie și care nu trebuie să se conformeze.
Clasificarea începe cu tipul de entitate sau serviciu enumerat în anexa I sau II, calculul dimensiunii întreprinderii aplicabil și regulile speciale de domeniu și clasificare din articolele 2 și 3. Care stat membru are jurisdicție este o întrebare conexă, dar separată, guvernată în principal de articolul 26 și de legislația națională de implementare. Ca tipar general, entitățile mijlocii din sectoarele anexei I sunt importante, iar entitățile din anexa I care depășesc pragurile pentru întreprinderi mijlocii sunt esențiale. Entitățile din anexa II acoperite de regula plafonului de dimensiune sunt în general importante. Articolul 3 face, de asemenea, anumite tipuri de entități esențiale indiferent de dimensiune sau când se aplică anumite criterii naționale ori europene. Statele membre pot identifica entități suplimentare în temeiul regulilor directivei.
Puncte esențiale
Entități esențialeInclud multe entități mai mari din sectoarele cu criticitate ridicată ale anexei I și anumite categorii numite în articolul 3, precum furnizorii de servicii de încredere calificate, registrele de nume de domenii de nivel superior, furnizorii de servicii DNS și furnizorii mijlocii acoperiți de servicii publice de comunicații electronice, precum și entitățile identificate pe criterii de criticitate.
Entități importanteInclud entitățile acoperite care nu sunt clasificate drept esențiale, inclusiv multe entități mijlocii din anexa I și entități mijlocii sau mai mari din anexa II.
SupraveghereEntitățile esențiale pot face obiectul supravegherii proactive, ex ante, precum inspecții, audituri, scanări, cereri de informații și cereri de dovezi. Entitățile importante sunt în general supuse supravegherii ex post când autoritățile primesc dovezi sau indicii de neconformitate.
AplicarePentru încălcările articolelor 21 sau 23, statele membre trebuie să prevadă amenzi administrative maxime de cel puțin valoarea mai mare dintre 10 milioane EUR sau 2 % din cifra de afaceri mondială totală a exercițiului financiar precedent a întreprinderii din care face parte entitatea esențială. Pentru entitățile importante, pragul național maxim corespunzător este cel puțin valoarea mai mare dintre 7 milioane EUR sau 1,4 %. Legislația națională poate prevedea plafoane mai mari și stabilește procedura aplicabilă și alte sancțiuni.
Implementarea națională conteazăÎnregistrarea, autoritățile competente, procedurile de identificare, tratamentul sectorului public, sancțiunile și detaliile procedurale trebuie verificate în legea de transpunere a fiecărui stat membru.