A început în lucrări despre fabricația integrată prin calculator și a influențat ierarhia funcțională folosită de ISA-95 și IEC 62264. Arhitecții de securitate adaptează în mod obișnuit straturile pentru a raționa despre frontiere de încredere, căi de comunicație și amplasarea unei DMZ industriale.
Modelul este o modalitate de a descrie funcții, nu un plan de rețea obligatoriu. Numerotarea straturilor și cunoscuta DMZ „Nivelul 3.5” variază între implementări, iar un mediu modern poate include servicii cloud, edge computing, sisteme wireless, dispozitive IIoT, operațiuni remote și platforme partajate care nu încap într-o ierarhie verticală simplă. Deciziile de arhitectură trebuie să urmeze funcțiile, pericolele, proprietatea și fluxurile de date reale.
Puncte esențiale
Mapați ce existăPlasați activele după funcția și dependența operațională, nu după numele dispozitivului, furnizor, interval IP sau o diagramă idealizată.
Identificați fluxurile necesareDocumentați sursa, destinația, direcția, protocolul, timpul, scopul și comportamentul la eșec înainte de a proiecta frontiere.
Aplicați separareaFolosiți firewall-uri, proxy-uri, gateway-uri unidirecționale, un IDMZ sau alte controale potrivite pentru a preveni comunicarea directă inutilă între niveluri de încredere îndepărtate.
Documentați excepțiileÎnregistrați conexiunile cloud, remote, de siguranță, mobile și între site-uri care ocolesc sau extind ierarhia, atribuiți proprietari și aplicați controale compensatorii.
Limitare importantăO diagramă Purdue nu este dovada segmentării sau siguranței. Rute plate, credențiale partajate, legături de mentenanță negestionate, servicii de frontieră vulnerabile sau comportament la eșec prost proiectat pot învinge arhitectura intenționată și pot întrerupe operațiunile.