Firewall-urile pot fi plasate între rețele, pot proteja o gazdă individuală, pot filtra traficul cloud sau pot controla comunicarea dintre sarcinile de lucru ale aplicațiilor.
Deciziile unui firewall pot folosi adrese, porturi, protocoale, starea conexiunii, informații despre aplicație, identitate sau alt context. Rezultatul de securitate depinde de locul în care este plasat controlul, de traficul pe care îl poate inspecta, de modul în care sunt guvernate regulile și de înțelegerea comunicațiilor necesare.
În operare, partea dificilă este de regulă politica, nu echipamentul: regulile se acumulează până când nimeni nu mai știe ce flux deservește fiecare. O gestionare matură revizuiește regulile periodic, elimină intrările acoperite sau expirate, leagă fiecare permisiune de o justificare de afaceri și un proprietar nominalizat și tratează modificările de urgență ca temporare până la o nouă revizuire.
Puncte esențiale
Scop principalAplicarea regulilor privind comunicațiile de rețea permise peste o frontieră.
Bune practiciPorniți de la fluxurile necesare, folosiți privilegii minime, documentați proprietatea și scopul, jurnalizați deciziile importante și eliminați regulile învechite.
Forme obișnuiteFiltre de pachete, firewall-uri stateful, proxy-uri de aplicații, firewall-uri de gazdă, controale cloud și firewall-uri distribuite pentru sarcini de lucru.
Limitare importantăO conexiune permisă poate transporta totuși un atac, iar un firewall nu poate proteja traficul care îl ocolește sau activitatea care nu îi traversează niciodată frontiera.