În implementările IPv4 comune, translatarea adreselor și porturilor de rețea mapează și porturi de transport, permițând mai multor endpointuri interne să partajeze mai puține adrese rutabile extern. Alte forme de NAT folosesc mapări statice sau dinamice unu-la-unu.
Pentru un flux de ieșire, translatorul rescrie câmpurile relevante din antetul pachetului, menține o mapare și inversează translatarea pentru traficul de întoarcere corespunzător. Mapări explicite de intrare pot publica un serviciu intern. NAT ajută la conectarea tărâmurilor de adrese suprapuse sau private și la conservarea adreselor IPv4, dar modifică adresarea capăt-la-capăt și poate complica protocoalele care poartă adrese în încărcătura lor.
Puncte esențiale
Starea de translatareDefiniți comportamentul de mapare, timeout-urile, alocarea porturilor, regulile de intrare, jurnalizarea și capacitatea pentru protocoalele pe care implementarea trebuie să le suporte.
Impactul asupra aplicațiilorTestați comunicarea peer-to-peer, datele de adrese încorporate, modurile IPsec, failover-ul și depanarea; unele aplicații au nevoie de tehnici de traversare sau asistență conștientă de aplicație.
Dovezi operaționaleAcolo unde atribuirea contează, păstrați înregistrări sincronizate în timp care conectează adresele și porturile interne la mapările externe, fără a trata acele înregistrări ca dovadă a identității utilizatorului.
Limitare importantăNAT nu este un firewall, un mecanism de criptare sau un control de autorizare. Multe produse NAT filtrează și pachetele de intrare nesolicitate, dar filtrarea este separată de translatare și nu înlocuiește politica de securitate explicită.