Identificabilitatea este contextuală: aceeași valoare poate identifica pe cineva într-un set de date sau mediu, dar nu în altul, în funcție de înregistrările, instrumentele, accesul și mijloacele rezonabile de legare disponibile.
PII este proeminent în îndrumările federale din Statele Unite, dar nu este o categorie legală universală. Regulamentul general privind protecția datelor (GDPR) al Uniunii Europene folosește „date cu caracter personal”, un termen similar, dar definit independent. Alte legi folosesc propriile domenii, excluderi, clase de sensibilitate și obligații.
Puncte esențiale
Identificare directă și indirectăNumele sau numerele de identificare pot identifica direct; atributele de dispozitiv, locație, comportamentale, demografice sau combinate pot permite identificare indirectă sau delimitarea unui individ.
Evaluare contextualăLuați în calcul cine poate accesa datele, ce alte seturi de date și tehnici sunt disponibile realist, dacă identitatea poate fi urmărită și efectele potențiale ale utilizării abuzive.
Protecție proporționatăMinimizați colectarea, clasificați și restricționați accesul, separați identificatorii acolo unde este util, securizați stocarea și transferul, guvernați partajarea și retenția și reevaluați când datele sau contextul se schimbă.
Limitare importantăNicio listă fixă nu surprinde toate PII, iar eliminarea identificatorilor evidenti nu garantează anonimitatea. Clasificarea ca non-PII sub un cadru nu stabilește că datele cad în afara legii privind datele personale a altei jurisdicții; obțineți revizuire juridică calificată.