Decizia de acces poate folosi identitatea, postura dispozitivului, resursa solicitată, semnalele de risc și politica și ar trebui reevaluată pe măsură ce condițiile se schimbă.
ZTNA poate reduce încrederea implicită și mișcarea laterală asociate accesului tradițional la rețea la distanță. Este cel mai bine înțeles ca o componentă de implementare în cadrul unei arhitecturi zero trust mai largi, unde încrederea nu este acordată doar pentru că o cerere provine din interiorul unei anumite rețele.
Puncte esențiale
Scop principalAplicarea accesului cu privilegii minime, specific resursei, pentru cazuri de utilizare la distanță și interne.
Componente tipiceFurnizor de identitate, motor de politici, evaluarea dispozitivului, broker sau gateway de acces, conectori de aplicații și telemetrie.
Cerință de designAplicațiile, utilizatorii, dependențele de servicii și accesul neuman trebuie înțelese înainte ca politica să poată fi restrânsă în siguranță.
Limitare importantăZTNA nu repară o aplicație nesigură, nu împiedică un utilizator autorizat să abuzeze de date și nu implementează zero trust în întreaga organizație de la sine.