Separă funcțiile de comunicare în straturi fizic, legătură de date, rețea, transport, sesiune, prezentare și aplicație. Organismele de standardizare, proiectanții și operatorii folosesc modelul pentru a organiza responsabilitățile și a discuta unde acționează protocoalele și controalele.
Fiecare strat furnizează servicii stratului de deasupra și folosește servicii de la stratul de dedesubt în modelul formal. În rețelele practice, maparea nu este întotdeauna exactă: un protocol poate acoperi funcții asociate mai multor straturi, iar suita TCP/IP larg implementată nu reproduce structura de șapte straturi unu-la-unu.
Puncte esențiale
Straturile 1–2Transmisie fizică și funcții de legătură de date precum încadrarea, accesul la mediu și comunicarea pe o legătură locală.
Straturile 3–4Adresare și dirijare la nivel rețea, urmate de funcții de transport capăt-la-capăt între endpointuri de aplicație.
Straturile 5–7Coordonarea sesiunii, reprezentarea informațiilor și servicii folosite de aplicații, așa cum sunt definite de modelul de referință.
Utilizare operaționalăLocalizați dependențele și dovezile de depanare, apoi numiți protocolul, interfața și granița de încredere efective, în loc să vă bazați doar pe un număr de strat.
Limitare importantăModelul OSI nu este o specificație de implementare sau o arhitectură de securitate. Descrierea unui control drept „Layer 7”, de exemplu, nu dovedește că înțelege fiecare aplicație, schimb criptat sau acțiune de afaceri.